Așa cum e structurată viața noastră modernă, septembrie este una dintre cele mai ambivalente luni: poartă cu ea nostalgia despărțirii de vară (ca timp al tinereții fără de bătrânețe, al râsetelor și al lipsei de probleme), ezitarea rău-prevestitoare în fața responsabilităților adulte, precum și speranța timidă a unor noi începuturi.
Uită-te un pic la cum trăiești tu luna septembrie: e la fel ca orice altă lună? Vezi la câte întrebări răspunzi pozitiv:
Încerci să mai „furi” un week-end la mare sau pe un vârf de munte („acum, cât mai e soare”)? Te întrebi unde s-a dus și vara aceasta („unde se duc cocorii când se duc”)? Observi uimit că se întunecă mai repede? Oftezi la gândul că acum copiii încep școala și gata cu traficul mai lejer, gata cu după-amiezile libere, spontane? Începi să îți întinzi antenele după noi proiecte profesionale? Îți propui ca de data asta să faci niște schimbări ale modului de viață (să alergi, să mănânci sănătos, să citești mai mult, etc)? Vrei să te apuci de învățat ceva nou (un nou limbaj de programare, o limbă străină, project management, etc)?
Toate sunt reflexe ale vieții învățate odată cu intrarea la școală, pe la vârsta de 6-7 ani, la începutul toamnei. Până la acea vârstă, timpul are altă semnificație și curge altfel (sunt multe cercetări experimentale care arată că, într-adevăr, copiii percep timpul ca desfășurându-se mai lent comparativ cu percepția adulților). Odată cu intrarea în școală viața noastră capătă noi coordonate (în general, socio-culturale): apar responsabilitățile, grupul de egali joacă un rol tot mai mare, iar timpul liber devine măsurat. Asociem începutul toamnei cu o anumită tristețe, uneori cu teamă, dar și cu entuziasmul noului. E septembrie, începe școala! Avem cel mai bun pretext să începem ceva nou, care să ne aducă entuziasm și bucurie!
Totuși, odată întors din vacanță, s-ar putea să observi că ești mai puțin motivat să muncești, iar acasă te cam irită multe lucruri. Nimic nu se așază cum trebuie. Lipsa de motivație post-vacanță e firească, dar dacă se prelungește prea mult și se asociază și cu un sentiment intens de nefericire continuă, atunci merită să-ți pui niște întrebări.
Vacanța, prin faptul că ne oferă distanță în timp și spațiu, poate acționa uneori ca element care ne ajută să vedem lucrurile în perspectivă. Nu e mereu plăcut ce înțelegem în astfel de momente despre noi și despre cum trăim. Cu toate acestea, te încurajez să reflectezi: poate fi vorba despre responsabilități personale sau profesionale copleșitoare, poate fi senzația că trăiești pe pilot automat și nu prea vezi sensul în a te trezi în fiecare dimineață, poate nu trăiești în acord cu valorile tale și cu lucrurile importante pentru tine. Oricare ar fi cazul tău, în absența acestui exercițiu (repetat) de reflecție, nimic nu se va schimba, miraculos, în bine. Nici măcar prin vacanța aceea într-un loc exotic pe care o planifici pentru Revelion…
