Există oameni care ne irită aproape instantaneu. Nu fac neapărat ceva grav. Vorbesc prea mult despre ei, sunt prea siguri pe ei, prea indeciși, prea gălăgioși, prea „drăguți”. Altă persoană poate observa exact același comportament și să ridice din umeri. Noi simțim că ne urcă tensiunea.
Când reacția este mult mai puternică decât situația, merită să ne uităm nu doar la persoana din față, ci și la locul în care comportamentul ei ne atinge.
Unele defecte au o istorie în spate
Un comportament poate semăna cu ceva ce am întâlnit frecvent în trecut. Dacă ai crescut lângă cineva imprevizibil, oamenii care schimbă planurile în ultimul moment pot produce mai mult decât simplă enervare. Dacă ai fost criticat pentru că „te dai mare”, siguranța de sine a altuia poate activa o combinație ciudată de iritare și invidie.
Uneori apare și alt mecanism: ne deranjează la alții lucruri pe care noi nu ne permitem să le facem. Persoana care spune direct „nu vreau” poate părea egoistă unui om care și-a construit toată viața în jurul ideii de a fi disponibil. Colegul care se laudă poate fi insuportabil pentru cineva care a învățat să-și micșoreze reușitele.
Asta nu înseamnă că orice lucru care ne irită este „de fapt despre noi”. Uneori oamenii chiar sunt nepoliticoși, agresivi sau lipsiți de respect. Întrebarea este alta: de ce exact acest comportament are atât de multă putere asupra mea?
Fă diferența între fapt și povestea pe care o adaugi
La următorul trigger, scrie patru lucruri:
Faptul: ce a făcut concret persoana?
Interpretarea: ce ai spus imediat despre acel comportament?
Emoția: ce ai simțit și cât de intens?
Regula personală: ce regulă pare că a încălcat?
Exemplu:
Fapt: colegul a vorbit zece minute despre un proiect pe care l-a făcut.
Interpretare: „Are nevoie să fie în centrul atenției.”
Emoție: iritare 8/10.
Regulă: „Nu e frumos să vorbești prea mult despre propriile realizări.”
Apoi vine întrebarea utilă: „Eu ce fac cu realizările mele?”. Dacă răspunsul este „aproape că nu vorbesc despre ele”, ai găsit ceva de explorat.
Testează o doză mică din comportamentul interzis
Nu trebuie să devii exact persoana care te irită. Dar poți verifica dacă reacția ta ascunde o regulă prea rigidă.
Dacă te irită oamenii care cer, formulează o cerere mică fără explicații excesive.
Dacă te irită oamenii care se laudă, spune cuiva o reușită fără să o minimalizezi imediat.
Dacă te irită cei care refuză, spune un „nu” simplu într-o situație cu miză mică.
Observă disconfortul. Uneori descoperim că nu vrem trăsătura celuilalt, ci libertatea pe care pare să și-o permită.
Iar dacă după toată analiza concluzia rămâne simplă, „nu-mi place cum se poartă omul ăsta”, este în regulă. Autocunoașterea nu are scopul de a ne convinge să tolerăm orice. Are scopul de a ne ajuta să știm când punem o limită pentru că situația o cere și când reacționăm la o poveste mai veche.
