Participi la un experiment: te afli într-o cameră, ai în față o listă de răspunsuri corecte; în camera alăturată se află un alt participant care trebuie să rezolve corect niște teste de memorie. Ori de câte ori persoana răspunde greșit, tu va trebui să apeși un buton pe un dispozitiv și să-i administrezi un șoc electric. Intensitatea șocului electric va crește cu fiecare răspuns greșit. Ce crezi, ai putea face asta? Dar colegul tău de birou?
Dar dacă ai participa la un alt experiment și ți s-ar spune că ar trebui să fii gardian într-o închisoare falsă (și ceilalți gardieni și deținuții sunt oameni obișnuiți, simpli participanți la studiu și jucând un rol, ca și tine), ce fel de gardian ai fi? Ce fel de pedepse ai aplica pentru insubordonare?
Oamenii sunt fundamentali buni. Oamenii sunt, în esența lor, răi.
E o dezbatere veche de când lumea și, pe rând, religia, filosofia, literatura, antropologia, biologia și psihologia au încercat să găsească argumente în favoarea unei poziții sau alteia. Dezbaterea continuă. Cert este că suntem fascinați de problematica răului, devorăm cu pasiune documentare și filme despre crime, simpatizăm eroi negativi reali sau ficționali.
Nu putem să înțelegem pe deplin ce înseamnă a fi oameni dacă nu reflectăm asupra naturii răului; nu putem pretinde că ne cunoaștem și că suntem bine cu noi înșine dacă nu examinăm și ungherele obscure ale minții noastre. Nici măcar nu este nevoie să ne gândim la gesturile extreme, de tipul actelor teroriste, crimelor, etc. E mult mai simplu: gânduri întunecate care ne fac să ne rușinăm, dorințe ascunse, abia formulate în mintea conștientă, impulsuri violente care par a veni de altundeva, nu din noi înșine, gesturi secrete, de neconfesat, comportamente agresive pe care încercăm să le justificăm, dar care ne lasă debusolați. Toate fac parte din noi. Dar cum?
Am sintetizat mai jos câteva dintre explicațiile oferite de diverse ramuri ale psihologiei:
Psihoterapia jungiană: Carl Jung, psihiatru și fondatorul psihoterapiei jungiene spune că noi toți avem o parte a personalității pe care o respingem și o reprimăm pentru că nu ne place sau o considerăm inacceptabilă moral. Jung numește trăsăturile neacceptate și împinse în inconștient „umbră”. Dacă ignorăm demonii interiori, arhetipul umbrei devine și mai puternic și ne controlează. Ce avem de făcut, spune Jung, este să integrăm această umbră în personalitatea noastră, adică să devenim conștienți de părțile noastre mai puțin dezirabile și să lucrăm cu ele. Doar atunci putem fi întregi și fericiți.
Psihologia clinică. Începând cu anii 2000, clinicienii au început să vorbească despre „triada întunecată” – un trio de trăsături de personalitate negative, care se suprapun: narcisism (centrare pe sine excesivă, sentiment de îndreptățire), atitudini machiavelice (manipulare, răzbunare) și psihopatie (cruzime, insensibilitate față de trăirile celorlalți, lipsa de remușcări). Indivizii care se încadrează în tipul de personalitate al triadei întunecate sunt predispuși la violență și activități infracționale.
Psihologia evoluționistă. Se vorbește despre o „genă egoistă” care ar face ca actele de agresiune, viol și crimă să pară acte raționale, în sensul în care s-ar fi dovedit benefice pentru supraviețuirea speciei. E posibil ca acei oameni din paleolitic care au fost dispuși să participe la acte de violență să fi fost beneficiarii mai multor resurse, deci să își crească șansele de a avea urmași.
Psihologia socială. Hannah Arendt, asistând la procesul Eichmann (artizanul „soluției finale” care a dus la exterminarea a peste 6 milioane de evrei între 1940-1945), vorbește despre „banalitatea răului”: monștrii care au comis crime de război sunt niște oameni obișnuiți, iar actele criminale nu sunt făcute în mod fundamental de oameni răi, ci de oameni care se supun orbește autorității. Confirmând parcă teoria lui Arendt, experimentele lui Milgram, Ash și Zimbardo subliniază în mod dramatic cum conformismul, obediența față de autoritate și presiunea socială îi fac pe oameni să comită acte extrem de rele (de pildă, să-i electrocuteze sever pe alții, să-i depriveze de hrană sau să-i trateze în mod brutal – vezi întrebările mele de la început).
Neuroștiințele. Începe să se contureze tot mai clar ideea că oamenii au un fel de compas moral înnăscut, chiar din primele luni de viață. Oamenii de știință au observat cum bebelușii de până într-un an, după ce privesc o scenetă cu marionete, tind să aleagă marioneta care a dat dovadă de altruism și bunătate. Se pare că suntem condiționați de o rețea complexă neuronală și chimică să fim înclinați către empatie și conexiune cu ceilalți.
Cum spuneam, dezbaterea continuă. Ce avem de făcut fiecare dintre noi e să privim în oglindă și către părțile noastre mai puțin plăcute.
