Îți spuneam data trecută despre suprapunerea toxică care se realizează între perfecționism și căutarea excelenței.
Ai mai jos 3 din cele mai frecvente justificări care se derulează în mintea noastră atunci când vine vorba despre perfecționism:
- Perfecționismul mă ajută să depășesc obstacolele, mă motivează.
Perfecționismul poate mima motivația, dar, de multe ori, se asociază mai degrabă cu procrastinarea sau blocajele creative. Dacă un perfecționist nu-și dă voie să greșească, are un spațiu destul de redus de experimentare, de încercare și eroare. De multe ori, într-un proiect, perfecționistul va începe sau va avansa abia dacă sunt îndeplinite anumite condiții: biroul curat, toate datele, inspirație, etc. Concentrarea exclusivă pe rezultat va inhiba și ea acțiunea. De multe ori, de fapt, în spatele procrastinării se ascunde perfecționismul.
- Cei din jur mă apreciază pentru perfecționismul meu
Ai lucrat vreodată cu cineva care nu e niciodată mulțumit, nici de propria muncă, nici de a altora? Care funcționează după o grilă foarte exactă de tipul totul sau nimic? Care verifică fiecare etapă și fiecare detaliu de mai multe ori? A fost o experiență plăcută sau mai degrabă dificilă?
Perfecționismul încarcă cu tensiune relațiile, atât la job, cât și acasă.
- Fără perfecționism, nu aș fi ajuns aici. E baza succesului meu.
De fapt, lucrurile stau invers. Dacă avem succes, asta se întâmplă în ciuda perfecționismului și cu niște costuri foarte mari, mai ales în cazul perfecționismului în care componenta de evitare (de teama greșelii) este pregnantă.
Fact check: Harvard Business Review a realizat o meta-analiză a studiilor despre perfecționism, încercând să răspundă la următoarea întrebare: au perfecționiștii rezultate mai bune la job? Răspunsul pe scurt: perfecționismul e mai degrabă un punct slab. Răspunsul amplu: perfecționiștii lucrează un număr mai lung de ore și pot fi mai implicați în muncă (însă corelația este slabă), dar sunt semnificativ mai vulnerabili la burn-out, depresie, anxietate.
Strategii pentru flexibilizarea standardelor hiper-exigente din mintea ta:
- Amintește-ți că nu trebuie să dovedești mereu ceva. Chiar nu.
- Pune-ți niște întrebări: ce aștept de la mine în termeni de rezultate în această situație? Dacă în locul meu ar fi o persoană dragă, aș aștepta același lucru? Care este reperul pentru un rezultat rezonabil? Rezonabil, nu perfect.
- Conștientizează prețul pe care îl plătești pentru fiecare acțiune ghidată de perfecționism: timp, resurse, relații, etc.
- Observă-ți tendința de a vedea lucrurile în alb/negru și de a fi critic/ă. cum te afectează pe tine? Dar pe ceilalți? Oare lucrurile chiar sunt așa cum le vezi tu?
- Stabilește-ți obiective ancorate în realitate, nu în standarde exigente imposibile.
