Ai o metodă care a funcționat ani de zile. O stăpânești, ți-a adus rezultate și poate chiar ți-a construit reputația profesională.
Apoi începe să funcționeze mai prost.
Prima reacție este adesea să o aplici mai riguros.
Managerul controlează mai mult. Specialistul insistă cu aceeași abordare. Echipa mai adaugă o etapă unui proces care deja merge greu.
Aici apare un paradox al experienței: lucrurile care ne-au ajutat cel mai mult pot deveni cele mai greu de pus sub semnul întrebării.
A învăța și a dezvăța
„Unlearning” nu înseamnă să ștergem experiența. Înseamnă să revizuim reguli și automatisme care au fost utile cândva, dar nu mai funcționează la fel de bine.
Diferența importantă este aceasta:
A învăța ceva nou înseamnă să adaugi informație.
A dezvăța înseamnă să modifici o regulă veche.
Poți citi zece cărți despre delegare și să continui să verifici fiecare detaliu, pentru că regula care conduce comportamentul a rămas aceeași: „dacă vreau să iasă bine, trebuie să mă ocup eu”.
De ce ne ținem de ce a funcționat
Creierul construiește automatisme tocmai pentru a nu analiza fiecare situație de la zero. Asta ne face eficienți și competenți.
Dar succesul întărește regulile.
Dacă o metodă a funcționat de cincizeci de ori, primele eșecuri par excepții. Poate clientul a fost dificil. Poate echipa nu a executat bine. Poate trebuie să insistăm.
Confirmation bias contribuie și el: observăm mai ușor dovezile care confirmă ceea ce credem deja.
Când metoda devine lege
Unele reguli se lipesc de felul în care ne vedem noi profesional.
„Eu rezolv lucrurile.”
„La mine nu pleacă nimic neverificat.”
„Un manager bun trebuie să aibă răspunsurile.”
Un angajat promovat pentru că rezolva rapid probleme poate continua, ca manager, să răspundă la toate întrebările și să preia sarcinile altora. Pe termen scurt pare eficient. Pe termen lung, echipa devine dependentă de el.
Exact comportamentul care l-a făcut performant înainte începe să-l încurce în noul rol.
Și echipele păstrează reguli învechite. Ședința de luni. Raportul de vineri. Cele trei aprobări. Procesul pe care nimeni nu l-ar mai construi astăzi în aceeași formă.
De multe ori au avut cândva un motiv bun. Motivul dispare, procesul rămâne.
„Așa se face aici” este uneori doar istorie transformată în procedură.
O întrebare utilă este: dacă am începe astăzi de la zero, am construi lucrurile la fel?
Cum verifici o regulă depășită
Nu ajută prea mult îndemnul „fii deschis la schimbare”. Mai utile sunt experimentele mici.
Poți delega complet o categorie limitată de decizii. Poți suspenda un raport două săptămâni. Poți urmări deliberat cazurile care contrazic ceea ce credeai sigur.
Și merită puse câteva întrebări:
Ce fac încă doar pentru că a funcționat în trecut?
Ce regulă profesională nu mai pun niciodată sub semnul întrebării?
Dacă aș începe astăzi această muncă, aș construi procesul la fel?
Ce comportament m-a ajutat să ajung aici, dar s-ar putea să nu mă mai ajute să merg mai departe?
Experiența profesională seamănă cu o bibliotecă. E bine să adăugăm lucruri noi.
Dar, din când în când, merită să verificăm și ce avem deja pe raft.
